Lullaby
- Cînd nu sînt statuie, păpuşă
sau felinar pe lîngă vreo uşă,
şi nu am cerşit destul ger
să-mi schimb mîna dreaptă
c-un nufăr de fier,
spăl vase, ard flori, delirez,
te repet în metrou
sau te reinventez,
te recit iar şi iar
printre tei şi prin bălţi,
cu ecouri tocite
de-aceleaşi vechi dălţi.
- Cînd de prea mult venin
sau de prea mult visat
o coastă-mi plesneşte
şi rîd sacadat,
cînd văd cheaguri de lacrimi
în torace căzînd,
îngheţata prea fadă
şi-al meu înger plecînd,
te învăţ iar şi iar
prin piaţete pustii,
prin malluri luxoase
ori vechi ceainării.
- Cînd e prea miez de noapte
pentru-a-mi mai repeta
logaritmu’-ndoielii
şi-a mai dispera,
cînd războaie şi păci
ne despart rînd pe rînd,
cînd rămîn în ruine,
însă tu pleci rîzînd,
te îngîn iar şi iar
pe sub nori care ning,
printre leagăne goale
şi lumini ce se sting.
(Foto: Mieke De Swart)
